Ai auscultat vreodată liniștea? Sunetul razelor soarelui izbindu-se de frunzele cireșilor șușotind in bătaia adierii intr-o zi călduroasă de August în livadă pe malul Ozanei? Ai ascultat forfota albinelor zumzăind in grădină printre florile de roșii, adei și vinete, polenizând fasolea, leușteanul și busuiocul? Ai auzit lătratul jucăuș al cățelandrilor de câteva luni, hârjonindu-se cu cățeaua care-i învață să se apere si să vâneze, pregătindu-i pentru inarnă, când nu vor mai avea turiști și vizitatori sa-i hrănească și vor trebui să-și găsească singuri hrana si adăpostul? Dar glasul zglobiu al copiilor ce se scaldă fără grija școlii ce va începe într-o lună și care acum nu e nici măcar un gând trecător? Ascult o ușă de grajd scârțâind, rufele urcându-se pe o sfoară întinsă între doi pomi văruiți, castraveții acrindu-se într-un borcan cu capac roșu, și un pisoi miorlăind la un fluture care nu stă să-l prindă. In depărtare se aude o talangă, ciobanul mânând turma înapoi la stână, iar pe uliță se ridică un nor de praf stârnit de copitele vacilor întorcându-se acasă cu ugerele pline, gata de muls! Mere galbene, mălăioase, plesnesc de zeamă și parfum și te-mbie să le aduni și să le pui în placinta ce-mbată tot satul cu iz de zahăr vanilat. Îmi țiuie urechile de atâta liniște si pace! Doamne, ăsta trebuie să fie Raiul, în curtea casei din Leghin, la Moldovița Doinei!
Ling și ultima urmă de dulceață de afine și mure de pe linguriță, beau un pahar cu apă rece din puț, umplut la robinetul conectat la hidrofor! Mă duc să-mi fac o cafea în French Press și mă-torc la realitate! O mașină pe șoseaua spre Mănăstirea Secu dă rateuri și-mi amintește că totul e trecător și că trebuie să te bucuri de fiecare moment de liniște, să trăiești în prezent, acum, cât ești in Rai.
Vorbe De Leac 